Ce spui? Eu nu mor dacă nu vin Paştile ca să spun: Hristos a înviat!

– Părinte, prin ce s-au distins unii Sfinţi, mai vechi şi mai noi, de au ştiut când vor muri, când se va întâmpla cutare eveniment etc.?

– Prin multă mărime de suflet, printr-o mare simplitate, smerenie şi credinţă. Nu-şi puneau în viaţa lor logica aceea care clatină credinţa. Mare lucru este credinţa! Vedeţi, şi Apostolul Petru prin credinţă a umblat pe apă. Dar de îndată ce a intrat logica, a început să se afunde[1].

V-am spus despre Părintele Haralambie[2], care a trăit cu puţini ani mai înainte în mănăstirea Kutlumusiu? Era un monah foarte simplu, harnic şi duhovnicesc. Când a îmbătrânit, o gripă puternică l-a aruncat la pat, iar medicul a spus Părinţilor să nu se depărteze de el, că peste puţin timp îşi va sfârşi viaţa.

Părintele Haralambie a auzit de sub pături şi i-a zis: „Ce spui? Eu nu mor dacă nu vin Paştile ca să spun: Hristos a înviat!”. Şi într-adevăr, au trecut aproape două luni, au venit Paştile, a spus Hristos a înviat!, s-a împărtăşit şi după aceea a murit.

Acest bătrânel mărinimos devenise un copil adevărat al lui Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu şi-a hotărât ziua morţii sale.

[1] Mt. 14, 30.

[2] Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi aghioriţi, p.10.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul – Trezire duhovnicească, Editura Neagoe-Vodă Basarab.