Celui cu darea, dare

– Părinte, când cumpărăm ceva pentru mănăstire, unii nu vor să ne treacă pe factură. Ce să facem?

– Totdeauna să vă dea factură, iar voi să mai tăiaţi din pretenţiile voastre. Să vă limitaţi nevoile voastre şi să faceţi numai ceea ce este absolut necesar. Eu aşa aş face. Ne va iconomisi Dumnezeu. Dacă noi, monahii, nu cerem să ni se dea factură, îi facem şi pe ceilalţi să păcătuiască. Şi spun: „Dacă aşa fac şi mănăstirile…”. Dacă noi, care vrem să ţinem poruncile procedăm aşa, ştiţi cât de mult smintim? Celui cu darea, dare[1], spune Scriptura. Eu când trimit scrisori nu prin poştă, ci prin cineva, pun şi atunci timbre. Mirenii se îndreptăţesc pe sine, dar şi mănăstirile dacă procedează aşa, înseamnă că nu au sinceritate şi dau Evanghelia la o parte… Atunci când nu ne plătim datoriile faţă de alţii – dacă‑ţi ia cineva haina, lasă‑i şi cămaşa[2] – facem o propovăduire falsă şi mirenii după aceea îşi justifică căderile lor. Ei caută să afle ceva cu care să‑şi odihnească puţin conştiinţa. Să luăm aminte, pentru că vom fi fără de răspuns în ziua Judecăţii. Scopul este să ne apărăm mai ales în cele duhovniceşti, nu numai în cele materiale. Atunci când pentru un oarecare motiv nu vă dau facturi, să consideraţi lucrul acesta pagubă duhovnicească.

– Părinte, câteodată se întâmplă ca cineva să dea o sumă mică în dar şi să ceară chitanţă pentru una mai mare. Ce să facem?

– Să spuneţi: „Nu dăm chitanţe pentru sume mai mari. Dacă nu vreţi aşa, vă dăm înapoi banii, şi vedeţi poate în altă parte vă poate ajuta”. Să nu se lipească de voi o astfel de boală.

– Părinte, un oarecare meşter a cerut să‑i desfacem contractul de muncă pe care îl avea cu mănăstirea noastră ca să intre în posesia ajutorului de şomaj, după care să continue să lucreze la noi.

– Nu, bre copile, nu este corect! Puţină conştiinţă de ar avea cineva, n‑ar face aceasta! Nu se potriveşte să facem astfel de lucruri în mănăstire. Deşi mănăstirea este săracă, este de preferat să îi plătească un salariu dublu, numai să nu facă aceasta. Este foarte grav lucrul acesta! Binecuvântarea aduce binecuvântare, iar nedreptatea aduce catastrofă. Să luaţi aminte bine la aceasta. Să nu faceţi astfel de tocmeli cu lucrătorii! Din pricina aceasta iau foc şi se întâmplă catastrofe în mănăstiri. Un funcţionar face jurământ că îşi va face serviciul său cinstit. Noi, ca monahi, nu rostim numai un astfel de jurământ, ci unul dublu. Căci făgăduinţa ce o dăm este duhovnicească şi dacă o călcăm, pentru noi păcatul este îndoit. Luaţi aminte să ţineţi un echilibru, să existe o diferenţă. Văd un buboi cum coace. Se va sparge şi se va curăţa. Dumnezeu nu dă Harul Său unei întocmiri greşite. Aceasta ar fi ca şi cum ar ajuta pe diavolul. Căutaţi să existe sinceritate, cinste. Starea aceasta merge ca cel beat care se clatină. Poate sta într‑un loc? Va veni urgia lui Dumnezeu. Vom da examene. În prima fază se va separa arama de aur. În a doua se va arăta câte carate de aur are fiecare.

Lumea se mişcă în minciună. Oamenii devin mincinoşi. Şi‑au făcut o altă conştiinţă. Nu pot deveni mincinos, să mă schimb pe mine însumi, deoarece aceasta pretinde societatea. Mai bine să mă chinuiesc. Este trebuinţă de luare‑aminte ca să nu intrăm în acest făgaş lumesc. Dar de fapt tot acest sistem economic ce există nu ajută deloc. Oamenii sunt nevoiţi să declare mai puţin[3] etc. Am certat pe unii funcţionari financiari care erau oameni credincioşi: „Ce faceţi?” le‑am spus. „Luaţi seama să se păstreze puţin aluat! Ajung la mine multe fapte. Unul merge la Administraţie şi spune: «Am ca venit un milion». Administraţia îi pune trei milioane, pentru că există unii care declară o treime din veniturile lor, socotindu‑i în felul acesta pe toţi. Dar dacă există un om conştiincios, iar voi îl loviţi înmulţindu‑i de trei ori veniturile lui, îl faceţi să devină hoţ. Adică în loc să ajutaţi să se schimbe puţin situaţia, faceţi împotrivă”. „Nu ne dăm seama când ne spun adevărul”, îmi răspund. „O să vă daţi seama, le spun, dacă veţi trăi duhovniceşte. Atunci veţi putea face această deosebire. Vă va înştiinţa Dumnezeu ca să vă daţi seama”.

[1] Rm. 13, 7.

[2] Mt. 5, 40.

[3] Declară Administraţiei Financiare mai puţină avere sau mai puţin venit lunar, ca să nu plătească impozitul necesar.

Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.