Cuviosul Paisie Aghioritul – despre oameni care nu cred, dar sunt compătimitori şi fac fapte bune

– Părinte, există oameni care nu cred, dar sunt compătimitori şi fac fapte bune.

– Când un om lumesc dă cu scop curat şi nu din slavă deşartă, atunci Dumnezeu nu‐l va lăsa, ci mai târziu îi va vorbi în inimă.

Un cunoscut de‐al meu, ce trăia în Elveţia, mi‐a povestit odată următoarea întâmplare: O femeie bogată, dar atee, era atât de compătimitoare, încât ajunsese să‐şi împartă toată averea sa la săraci şi scăpătaţi. În cele din urmă a rămas foarte săracă. Atunci toţi cei care au fost ajutaţi de ea s‐au îngrijit să o aducă în cel mai bun azil.

Dar cu toate că a făcut atâtea fapte bune, a rămas atee. Mergeau şi îi vorbeau despre Hristos, dar nu primea cuvântul. Spunea că Hristos n‐a fost nimic altceva decât un om bun, un lucrător social şi alte teorii de felul acesta. Poate că şi creştinii pe care i‐a cunoscut, nu au putut‐o ajuta prin pilda vieţii lor. „Fă rugăciune pentru sufletul acesta!”, mi‐a spus prietenul meu. În tot cazul a făcut multă rugăciune şi acela pentru întoarcerea ei.

După o vreme mi‐a spus prietenul meu: „Într‐o zi când am mers s‐o cercetez la azil, am aflat‐o în întregime schimbată. «Cred, cred», striga ea”. I se întâmplase ceva care a schimbat‐o. A cerut după aceea să fie botezată.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul – Trezire duhovnicească, Editura Neagoe-Vodă Basarab.