Cuviosul Paisie Aghioritul şi neînţelegerea celor două verişoare
Într-un an, în Sâmbăta Mare, l-a oprit pe drum o femeie săracă, ca să-i spună durerea ei: locuia împreună cu bărbatul ei paralitic și cu copiii lor într-o căsuță, în curtea casei părintești a unei verișoare de gradul doi, care era bogată și locuia în Atena. Cu o zi înainte însă, în Vinerea Mare, verișoara ei a venit cu familia în Konița și i-a spus: „Aneta, până aici a fost. Vă rog să plecați din curte, pentru că noi am vrea să venim și să petrecem vara aici”. Sărmana femeie plângea și spunea: „Unde să ne ducem, Părinte? Ce să facem?”. Părintele Paisie a sfătuit-o să încredințeze problema lui Dumnezeu și și-a continuat drumul.
În aceeași zi, a vizitat un bolnav la spital și acolo s-a întâmplat să se întâlnească cu acea femeie bogată. Ea, de îndată ce l-a văzut, i-a spus: „Părinte Paisie, cât de mult mă bucur să vă cunosc, pentru că am auzit multe despre Sfinția Voastră. Eu sunt soție de ministru, am fost împreună cu împărăteasa la diferite fundații, am făcut donații”. Părintele Paisie a găsit atunci prilejul să-i spună că nu-i bine să scoată în drum o familie săracă și mai ales într-o astfel de vreme. „Este păcat”, i-a spus la sfârșit. „Dacă ați putea, ar fi bine să nu-i scoateți din casă. De altfel sunteți și rude”. Când a auzit bogata doamnă că o numește „rudă” cu acei amărâți, s-a mâniat atât de mult, încât era cât pe ce să-l lovească.
Părintele Paisie și-a plecat capul și nu a spus nimic. „Ce să-ți spun?”, a zis în sinea sa. „Nu e cuviincios să-ți dau eu o palmă, însă când o să mergi acasă, o să vezi tu ce palmă o să primești de la Hristos”.
Peste câteva zile, femeia s-a îmbolnăvit și, când s-a întors la Atena, starea ei s-a înrăutățit, iar doctorii nu reușeau să-i pună un diagnostic. După două luni, i-a trimis o scrisoare verișoarei sale sărace. O numea „iubita mea verișoară” și printre altele îi scria: „Nu vreau să fie între noi dușmănie, suntem verișoare, avem același sânge. Vă las să rămâneți în casă cu toată inima mea. Partea mea v-o dăruiesc vouă spre pomenirea tatălui meu și pentru sănătatea mea, pentru care vă rog să faceți vreo rugăciune”. „Astfel răspunde Dumnezeu”, spunea mai târziu Cuviosul, când povestea această întâmplare.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Neagoe-Vodă Basarab.