Cuviosul Paisie Aghioritul şi vipera: în spatele răutății se ascunde o nevoie

Dar şi atunci când flămânzesc sau însetează, animalele tot la om caută scăpare, pentru că omul este stăpânul lor.

Îmi amintesc că într-o vară, pe când mă aflam la Coliba Sfintei Cruci [6], o viperă a coborât de pe acoperişul de tablă şi s-a făcut colac înaintea mea. Îşi ridica capul, scotea limba şi şuiera. Era foarte însetată din pricina arşiţei şi de aceea mă ameninţa. Cerea apă, dar pe un „ton” poruncitor, de parcă eram obligat să-i aduc apă. „Bre, îi spun, aşa cum procedezi, tu nu-l înduioşezi pe celălalt!”. Dar apoi i-am pus apă şi a băut.   

6.  Între anii 1968-1979.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul – Patimi şi virtuţi, editura Neagoe-Vodă Basarab.