Mândria o zdrobeşti cu ajutorul fratelui

– Gheronda, mă mâhnesc atunci când maicile îmi fac o observaţie.

– Ai mândrie, de aceea te mâhneşti. Mândria o zdrobeşti cu ajutorul fratelui, atunci când îi dai dreptul să-ţi facă observaţie şi accepţi iertarea lui. În felul acesta se curăţă sufletul.

Deoarece cugetarea semeaţă cu anevoie o observă omul de unul singur, el trebuie să-i socotească pe ceilalţi ca pe doctorii lui şi să primească toate leacurile ce i le dau, ca să se izbăvească de ea. Toţi oamenii au în buzunarul lor leacuri pentru ceilalţi: cei buni sfătuiesc cu durere şi dragoste pe cel bolnav, cei răi îl mustră cu răutate şi patimă. Aceştia din urmă devin de multe ori chirurgi mai buni decât primii, fiindcă bagă bisturiul mai adânc.

– Eu, Gheronda, sunt proastă şi de multe ori nu îmi dau seama pentru ce mi se face observaţie.

– Mai bine spune: „Sunt foarte deşteaptă, dar nu am smerenie”. Tu, deşi greşeşti şi îţi fac celelalte observaţie, cauţi să te îndreptăţeşti. Cum să mai ajungi la măsura de a lua asupra ta greşeala, atunci când te acuză pe nedrept? Omul care se îndreptăţeşte pe sine atunci când i se face observaţie alungă smerenia de la el. Pe când omul care aruncă asupra lui toată greutatea pentru o oarecare greşeală de-a sa se smereşte şi este scăldat de Harul lui Dumnezeu.

– Gheronda, eu consider că nu încerc să dovedesc că am dreptate, ci să explic că e vorba de o neînţelegere.

– Am văzut că ai o mândrie ascunsă care se manifestă prin îndreptăţire. Să te străduieşti să nu te mai îndreptăţeşti, orice ţi s-ar spune. Să faci sorei o metanie cu sinceritate şi este de ajuns. Mândria se taie spunând cu pocăinţă sinceră cuvântul „Iertaţi!”.

–Gheronda, astăzi la arhondaric un copilaş a făcut o neorânduială. Mama lui îi spunea: „Cere iertare!”, iar el răspundea: „Mă dor oasele”, dar iertare nu-şi cerea. De ce unor oameni le vine atât de greu să spună „iertaţi”?

– Mândria nu-l lasă pe om să spună „iertaţi”.

Extras din Patimi și virtuți – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.