Mărturisirea taie drepturile diavolului

Pentru a se îndepărta înrâurirea diavolească de la oameni şi pentru a putea gândi cât de cât sănătos, aceştia ar trebui să meargă la un duhovnic să se mărturisească. Acum ei nu pot nici măcar gândi din pricina influenţei diavoleşti. Pocăinţa şi mărturisirea taie drepturile diavolului. Cu puţin timp mai înainte[1] a venit în Sfântul Munte un vrăjitor şi a îngrădit cu ţăruşi şi plasă o porţiune de teren aproape de Coliba mea. Dacă ar fi trecut pe acolo unul nemărturisit, ar fi păţit ceva rău şi nu ar fi ştiut de unde‑i vine aceasta. De îndată ce le‑am văzut, am făcut cruce şi am trecut prin mijloc; le‑am destrămat. După aceea vrăjitorul a venit la Colibă, mi‑a spus toate planurile lui şi şi‑a ars cărţile. Asupra unuia ce este credincios, merge la Biserică, se mărturiseşte, se împărtăşeşte, diavolul nu are nicio putere, nicio stăpânire. Face numai puţin „caf‑caf ”, ca un câine ce nu are dinţi. Însă asupra unuia ce nu e credincios şi îi dă drepturi, are mare stăpânire. Îl poate omorî; are dinţi şi îl sfâşie. Potrivit cu drepturile pe care i le dă un suflet, tot atât de mare este şi stăpânirea diavolului asupra lui.

Chiar şi atunci când moare cineva şi este pregătit duhovniceşte, urcarea sufletului la Cer este ca alergarea unui tren după care se ţin câinii lătrând. Unii latră în urma lui, iar alţii înaintea lui, dintre care mai calcă şi câte unul. Iar dacă nu este pregătit, este ca şi cum s‑ar afla într‑un tren care nu poate alerga cu viteză, deoarece îi sunt stricate roţile, îi sunt deschise uşile, iar câinii intră înăuntru şi chiar muşcă pe vreunii.

Când diavolul a dobândit drepturi mari asupra omului şi‑l stăpâneşte, atunci trebuie să se găsească pricina, pentru ca astfel să i se taie drepturile. Altfel, oricâtă rugăciune ar face ceilalţi, diavolul nu pleacă, ci îl secătuieşte pe om. Preoţii citesc întruna exorcisme, dar în cele din urmă plăteşte tot omul, căci este chinuit şi mai mult de diavol. Omul trebuie să se pocăiască, să se mărturisească, să taie drepturile ce le‑a dat, şi după aceea va pleca diavolul. Altfel, se va chinui. I se citesc exorcisme o zi, două zile, săptămâni, luni, ani de zile, dar diavolul nu pleacă, pentru că i s‑au dat drepturi.

[1] Aceasta s‑a spus în iunie 1985. Bătrânul locuia atunci la chilia Panaguda.

Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.