Nedreptatea atrage urgia lui Dumnezeu

Mare lucru este ca omul să aibă binecuvântarea lui Dumnezeu. Este o mare bogăţie! Tot ceea ce are binecuvântare stă în picioare, nu se dărâmă. Iar tot ceea ce nu are binecuvântare, nu va sta în picioare. Nedreptatea este un mare păcat. Toate păcatele au circumstanţe atenuante, nedreptatea, însă, nu are; atrage urgia lui Dumnezeu. Înfricoşător lucru! Cei care nedreptăţesc, îşi pun foc pe cap. Vezi, pe de o parte fac o nedreptate, iar pe de alta le mor ai lor şi nu dau importanţă. Cum să sporească oamenii cu atâtea nedreptăţi? Fac ceea ce fac şi dau drepturi diavolului; pentru aceasta suferă încercări, se îmbolnăvesc etc., apoi vin la mine şi‑mi spun: „Fă rugăciune ca să mă fac bine!”.

Cele mai multe rele se întâmplă din pricina nedreptăţii. Când, de pildă, se adună avere cu nedreptate, oamenii trăiesc puţini ani ca fiii de boier, dar după aceea toate pe care le‑au adunat, le dau la doctori. Ce spune psalmul? Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor[1].„Cu nedreptate adunate, în vânt risipite”. Câte se adună, dispar; pe toate le ia vântul. Rar, la foarte puţini se întâmplă ca bolile, falimentările etc., să fie o încercare de la Dumnezeu. Unii ca aceştia vor avea plată multă. De obicei, cei care trec prin astfel de încercări, devin după aceea mai bogaţi, la fel ca şi Iov. Mulţi oameni care rămân neputreziţi, pătimesc aceasta şi din pricină că au făcut vreo nedreptate.

[1] Ps. 36, 16.

Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.