Nedreptatea chinuie şi pe urmaşi
Cu durere și dragoste pentru omul contemporan

Nedreptatea chinuie şi pe urmaşi

3 min citire

– Părinte, când am plecat la mănăstire, ai mei s‑au purtat cu mine cu nedreptate. Pot cere prin lege ceea ce mi se cuvine?

– Nu, nu se potriveşte.

– Mă tem ca nu cumva să‑i afle vreun rău din pricina nedreptăţii lor.

– Iată, aceasta este curată mărime de suflet! Dacă aş fi în locul tău, le‑aş fi spus: „Eu pentru mine nu doresc nimic. Partea ce mi se cuvine, aş vrea s‑o împărţiţi la săraci. Daţi mai întâi la rudele sărace! Vă spun aceasta ca nu cumva să‑i ajungă pe copiii voştri urgia lui Dumnezeu”. Pentru că se poate ca tatăl să dea ceva pentru sufletul lui şi să se facă din banii aceia de pildă o fundaţie, dar să nu lase nimic fiului său.

Se poate ca într‑o familie bunicul sau bunica să fi făcut nedreptăţi, dar ei să fie bine şi să plătească pentru acelea copiii sau nepoţii lor. Se îmbolnăvesc şi sunt nevoiţi să dea la doctori toate cele pe care le‑au agonisit cu nedreptate, ca să se achite astfel bunicii lor (de păcate – n.tr.). Cândva o familie pe care o cunoşteam trecea prin multe încercări. Ele au început cu capul familiei, printr‑o boală grea. A fost ţintuit la pat câţiva ani, după care a murit. Apoi a murit şi femeia lui, după care şi copiii lor, unul după altul. De curând a murit şi ultimul, al cincilea copil. Dintr‑o familie foarte bogată, cum era, a ajuns cea mai săracă, pentru că şi‑au vândut tot ce aveau, rând pe rând, ca să plătească doctorii şi alte datorii. Mă miram de această familie: „Cum de se întâmplă atâtea boli şi nenorociri la aceştia?”. La membrii acestei familii nu se vedea cazul cel bun, adică să fie încercaţi de Dumnezeu ca aleşi ai Lui, ci mai degrabă lucrau asupra lor legile duhovniceşti ale lui Dumnezeu.

Ca să fiu mai sigur, am încercat să aflu de la nişte bătrâni cinstiţi, compatrioţi ai acelei familii, cele despre ei. Şi am aflat că omul acesta primise o moştenire de la tatăl său, dar apoi a mărit‑o făcând nedreptăţi. Adică, dacă o văduvă, ca să‑şi mărite fata, îi cerea un împrumut pe care avea să i‑l întoarcă la secerat, acesta îi cerea ogorul pe care îl avea. Iar aceea, fiind nevoită, i‑l dădea. Altul îi cerea un împrumut să plătească datoria la bancă, făgăduindu‑i că îl va da înapoi când va aduna bumbacul. Dar acela îi cerea o bucată de pământ ce îl avea şi sărmanul i‑l dădea de nevoie, ca să nu îl urmărească banca. Altul îi cerea un împrumut ca să‑i plătească pe medici, iar acela îi cerea vaca ce‑o avea. Şi săracul acela i‑o dădea cu durere. În felul acesta a adunat o avere mare. Însă toată această nemulţumire a oamenilor îndureraţi a lovit nu numai în el şi în femeia lui, ci chiar şi în copiii lui. Astfel au lucrat legile duhovniceşti şi au pătimit şi aceia la fel; adică au vândut terenurile lor ca să plătească medicii şi toate cheltuielile pricinuite de boli. Din nişte oameni foarte bogaţi au devenit săraci şi unul după altul au murit. Fireşte, Dumnezeu îi va judeca după marea Sa dragoste şi dreptate. Iar ceilalţi, care au fost siliţi în nevoia în care se aflau să‑şi vândă ceea ce aveau ca să‑şi achite datoriile la medici şi au sărăcit, vor fi răsplătiţi pentru nedreptatea ce li s‑a făcut. Desigur că şi cei nedrepţi îşi plătesc păcatele potrivit cu cele ce suferă.

Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.