Puterea unei cruciulițe cusute pe rever

O altă femeie, sărmana, ce a făcut? Bărbatul ei se încurcase cu nişte vrăjitori şi nici cruce nu voia să poarte. Ca să-l ajute puţin, a cusut pe gulerul sa coului său o cruciuliţă.

Odată, când trebuia să treacă pe un pod de cealaltă parte a unui râu, de îndată ce a călcat pe pod, a auzit o voce spunându-i: „Taso[1], Taso, scoate-ţi sacoul ca să trecem împreună peste pod!”. Din fericire era frig, iar el a spus: „Cum să-l scot? Mi-e frig!”. „Scoate-l, scoate-l, ca să trecem”, a auzit aceeaşi voce.

Măi, şi diavolul acesta! Voia să-l arunce de pe pod în apă, dar nu putea pentru că avea cruciuliţa asupra lui. Totuşi, în cele din urmă, l-a aruncat acolo într-un loc. Între timp, ai lui l-au căutat toată noaptea şi l-au găsit pe sărmanul acela căzut pe pod. Dacă nu ar fi fost frig, şi-ar fi scos sacoul, iar diavolul l-ar fi aruncat în mijlocul râului. L-a păzit însă crucea ce o avea pe reverul său, dar şi pentru că sărmana lui femeie credea. Căci dacă nu ar fi avut credinţă, ar fi procedat astfel?

[1] Prescurtare de la Anastasie.

Extras din Nevoinţă duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Neagoe-Vodă Basarab.