Să ieși afară și să te împărtășești ultimul, pentru că ești nevrednic

Într-o Duminică, a mers la slujbă la Biserica din Konița și, văzând Biserica plină de lume, s-a rugat: „Dumnezeul meu, pune-i pe toți acești oameni în Rai, iar pe mine, dacă vrei, pune-mă într-un colțișor”.

Când s-a apropiat vremea Sfintei Împărtășiri, preotul, cu toate că totdeauna îl împărtășea în Sfântul Altar, s-a întors spre locul unde se afla și a strigat: „Să ieși afară și să te împărtășești ultimul, pentru că ești nevrednic”. Părintele Paisie a ieșit îndată din Sfântul Altar, s-a dus la strană și a început să citească în taină Rânduiala Sfintei Împărtășiri. Apoi, în vreme ce mergea ultimul să se împărtășească, s-a gândit: „Dumnezeu l-a luminat pe preot și mi-a arătat cine sunt. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, dobitocul”.

De îndată ce s-a împărtășit, a simțit înlăuntrul său o mare dulceață și multă bucurie. După ce s-a terminat Dumnezeiasca Liturghie, preotul a căzut cu zdrobire la picioarele sale cerându-i iertare.

— Cum am putut să fac aceasta!? spunea.

— Nu te mâhni, Părinte, a spus Cuviosul. Nu ești tu de vină, ci eu. Te-a folosit Dumnezeu ca să mă încerce pe mine.

Mai târziu, Cuviosul avea să scrie: „În încercările pe care le îngăduie Dumnezeu, fiecare este probat și își vede singur starea duhovnicească. Bine este nouă că îngăduie Dumnezeu să fim încercați, pentru că altfel am fi avut patimi ascunse și pretenții nesăbuite în Ziua Judecății”[1].

[1] Vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, București, 2005, pag. 137-138.

Extras din Sfântul Paisie Aghioritul, Editura Neagoe-Vodă Basarab.