iad

Două minți, aceeași călătorie

Odată, cu mai mulţi ani în urmă, ca să mergem de la Uranopolis la Salonic am intrat într-un camion ce avea bănci de lemn. Înăuntru erau claie peste grămadă valize, portocale, peşte, lădiţe ce miroseau a peşte, copii de la Athoniadă[1] – dintre care unii stăteau pe bănci, iar alţii în picioare – călugări, mireni… … Read more