Cuviosul Paisie Aghioritul – despre încrederea în Stareț

Și sunt destui monahi care, fiind gata să părăsească viața monahală, după întâlnirea cu Starețul, s-au întors în mănăstirile lor schimbați, gata să-și înceapă din nou nevoința. Cuviosul îi ajuta să-i privească cu gând bun pe ceilalți, să-și pună multe semne de întrebare despre ei înșiși și să-și înceapă din nou nevoința cu încredere în Starețul lor și cu credință în Dumnezeu. Accentua asupra faptului că încrederea în Stareț seamănă cu cărămida din vârful cupolei. Dacă iese această cărămidă, cupola se prăbușește. Mai ales însă accentua asupra faptului că mai presus de toate este Dumnezeu, Care în chip „smintitor” îi ajută pe cei care se afierosesc Lui cu lepădare de sine, chiar și atunci când cad „pe mâinile unui marinar în loc de căpitan”.

Odată, a venit la Stareț un monah începător, care voia să plece din mănăstirea sa, pentru că avea gânduri împotriva egumenului. Era însoțit de un proestos al mănăstirii, care făcuse multe încercări de a-i îndrepta gândul, însă fără rezultat. Dar, după ce a vorbit cu Starețul, tânărul era atât de schimbat, încât proestosul s-a întrebat uimit: „Oare ce i-o fi făcut Părintele Paisie? I-a schimbat mintea?”. S-au întors la mănăstire și, cu toate că acolo nu se schimbase nimic, monahul, izbăvit de gânduri, nu numai că a rămas, ci a și ajutat mănăstirea.

Extras din Sfântul Paisie Aghioritul– Editura Evanghelismos.