Etichetă·16 articole
Parastasul cel mai bun dintre toate pe care îl putem face pentru cei morţi este viaţa noastră petrecută cu luare-aminte, nevoinţa pe care o facem pentru a ne tăia neputinţele şi a ne curăţa sufletul. Pentru că dezlipirea noastră de lucrurile materiale şi de patimile sufleteşti, pe lângă faptul că ne pricinuieşte nouă uşurare, are … Read more
– Gheronda, văd că nu-mi place să mă nevoiesc în ascuns. Nu cumva de aceea simt înlăuntrul meu un gol? – Tu numai de nebună [pentru Hristos] nu eşti bună!… Lucrul acesta cere multă smerenie. Ascultă, dacă vrei să iubeşti nevoinţa în ascuns, citeşte viaţa Cuvioasei Isidora[1], ca să cunoşti ce galbeni avea Sfânta, ce … Read more
https://youtu.be/B16GFQul7p0 – Părinte, gândurile bune vin singure sau trebuie să le cultiv? – Trebuie să le cultivi. Să te urmăreşti pe tine însuţi, să te cercetezi, iar atunci când vrăjmaşul îţi aduce gânduri rele, să încerci să le alungi şi să le înlocuieşti cu gânduri bune. Când te vei nevoi aşa, se va cultiva intenţia … Read more
– Părinte, mă tem de înşelare. – Bine faci. Cel care se teme de înşelare nu se înşeală, pentru că ia aminte şi îşi spune toate gândurile sale; nu ascunde nimic şi astfel se ajută pe sine. – Părinte, ce este predispoziţia spre înşelare? – Predispoziţia spre înşelare este să ai ideea că eşti cineva … Read more
Îmi aduc aminte că în armată de câte ori apărea vreo nevoie, auzeai: „Domnule căpitan, să merg eu în locul aceluia. Acela este căsătorit, are copii… să nu‑i rămână copiii pe drum”. Îl rugau pe căpitan să meargă ei în locul aceluia, în prima linie! Preferau să moară ei, iar nu acela şi astfel să‑i … Read more
Cuviosul Paisie nu a avut ucenici care să locuiască împreună cu el. Aceasta, din cauză că și-a dorit să fie el însuși „ucenic al întregii lumi”. Însă mulți monahi mergeau la el pentru a primi sfaturi, unii regulat, alții ocazional. Pe unii îi trimiteau chiar Stareții lor, ca să-i ajute să treacă peste o anumită … Read more
Nevoința trezviei nu era foarte grea pentru el, de vreme ce de mic copil învățase să aibă stăpânire de sine și să-și taie chiar și dorințele bune. Exista însă altceva care îl apăsa: dragostea față de mama sa. Amintirea ei îl chinuia și adesea o vedea în vis[1]. A mărturisit aceasta egumenului și, făcând o … Read more
– Gheronda, după ce toată ziua staţi de vorbă cu atâta lume, seara sunteţi istovit, însă dimineaţa pe chipul Sfinţiei Voastre nu se mai vede nicio urmă de oboseală, ci sunteţi luminos. Cum se explică asta? – Ei, eu nu tai frânghia[1]. – Gheronda, uneori, când din pricina ascultării nu merg la Pavecerniţă și sunt … Read more
– Gheronda, cum pot scăpa de iubirea de sine? Puterile mele trupeşti sunt puţine şi îmi vine greu să mă lepăd de mine însămi şi să mă jertfesc. – „Jertfa lui Dumnezeu duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi”[1]. Nu biruieşti iubirea de sine ridicând traista grea a celuilalt – nu … Read more
– Gheronda, de ce moţăiesc atunci când mă rog? – Nu trăiești intens. Ai slăbit nevoinţa, iar acum mergi împinsă din spate. Dacă ești neliniștită din cauza unei probleme care te preocupă, mai poţi să dormi? Vezi, unul din recunoștinţă faţă de binefăcătorul său poate să nu doarmă o noapte întreagă, ca să facă rugăciune … Read more
– Gheronda, atunci când spun: „Atât pot să lucrez, atât rezist eu!”, o spun din iubire de sine? – Cu cât stai mai mult, cu atât te înmoi mai tare; cu cât lucrezi, cu atât te întăreşti. Pe lângă faptul că alungă mucezeala cu osteneala, este ajutat şi duhovniceşte. Scopul este ca omul să ajungă … Read more
– Gheronda, vă doare trupul? – Nu, pentru că fac… gimnastică duhovnicească. – Adică? –Metanii, binecuvântato! Vezi, mirenii au gimnastica suedeză, iar monahii metaniile. Mirenii, prin gimnastică, își fac trupurile sănătoase, iar monahii, prin metanii, își fac și sufletele și trupurile și mai sănătoase. Sărmanii mireni nu știu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea … Read more