smerenie

„Micşorează‑te pe tine întru toate”

– Gheronda, când fac o greşeală şi văd că ceilalţi m-ar fi putut opri de la săvârşirea ei, le cer socoteală. – Chiar şi atunci când vrei să te îndrepţi, trebuie să ai pretenţii numai de la tine însăţi. Dar tu faci ca şi copiii mici, care au numai pretenţii. – Dar, oare, când voi … Read more

Cuviosul Paisie Aghioritul – istorisirea unei soții care a sfințit suferința

– Odată, atunci când eram la mănăstirea Stomiu, am văzut în Koniţa o femeie a cărei faţă strălucea. Era mama a cinci copii. După aceea mi-am adus aminte cine era. Bărbatul ei era tâmplar şi de multe ori lua lucrări împreună cu meşterul meu[1]. Numai un cuvânt dacă îi spuneau sătenii la care lucra, ca … Read more

Răbdarea îl umple pe om de har

– Părinte, cum poţi face faţă unuia care este nervos? – Prin răbdare. – Şi dacă nu ai? – Mergi şi cumpără! Se vinde la supermarket… Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela … Read more

Cuviosul Paisie Aghioritul – Ce vom alege: smerenia sau egoismul?

Mărturisirea smerită înaintea lui Hristos

– Gheronda, ce pregătire trebuie să facem pentru rugăciune? – Asemănătoare cu cea pe care o facem pentru Dumnezeiasca Împărtășire. Acolo avem Dumnezeiasca Părtășie, aici dumnezeiasca împreună-vorbire. Când ne împărtășim, Îl primim înlăuntrul nostru pe Hristos și vine dumnezeiescul Har. Prin rugăciune avem o continuă comunicare cu Hristos și primim, în alt chip, dumnezeiescul Har. … Read more

Când nu ne dăm seama de mândrie

– Eu, Gheronda, nu-mi dau seama dacă mă mândresc pentru ceva anume. – Atunci înseamnă că există înlăuntrul tău o mândrie generală. De multe ori, diavolul îţi prezintă lucrurile camuflate, iar omul nu prinde de ştire atunci când acţionează cu mândrie. Dacă însă se supraveghează şi se cercetează pe sine, înţelege unde anume a acţionat … Read more

Dorinţa de a plăcea oamenilor

– Gheronda, adesea mă cuprinde o nemulţumire. – Ce nemulţumire ai? – Iată, spun: „De ce nu mi-au apreciat osteneala şi s-au purtat aşa cu mine?”. – Când cineva face ceva cu smerenie şi cu dragoste şi nu i se apreciază acest lucru, se poate să fie cuprins de o nemulţumire. E omeneşte – desigur, … Read more

Să nu‑ţi atribui ceea ce ți‑a dat Dumnezeu!

– Gheronda, mă mândresc pentru calităţile trupeşti şi pentru harismele pe care cred că le am. – De ce să te mândreşti? Tu „ai făcut cerul şi pământul”[1]? Ia aminte să nu-ţi atribui ceea ce ţi-a dat Dumnezeu, şi nu încerca să arăţi că ai avea ceea ce de fapt nu ai. Să spui în … Read more

Cu smerenia şi tăcerea potolim mânia

– Gheronda, cum poate cineva să-şi potolească mânia? – Mânia o potolim cu smerenia şi cu tăcerea. De ce spunem că şarpele este înţelept? Deşi are o armă puternică, otrava, cu care poate să ne facă mult rău, totuşi atunci când aude un zgomot cât de uşor, îndată pleacă; n-o înfruntă făţiş, ci se retrage … Read more

Să rămâi în luptă şi să te lupţi corect

– Gheronda, îmi spune gândul că dacă mi se va da altă ascultare în locul aceleia de a cânta şi de a picta, nici nu o să mă mai mândresc, nici n-o să mai cad mereu în ispite. – Chiar dacă fugi de cântarea la strană sau de pictură, dacă nu te scârbeşti de slava … Read more

Dezintegrarea duhovnicească a… individualistului

– Gheronda, cum să scap de părerea înaltă ce o am despre mine? – Dacă te întorci către sine şi ajungi să te cunoşti, vei vedea atât de multă urâţenie, încât tu singură o să te scârbeşti de tine. Dacă omul nu se cunoaşte pe sine însuşi, ca să se smerească în mod firesc, smerenia … Read more

Poziţie înaltă şi cugetare smerită

– Gheronda, credeţi că am mândrie? – Ei, există şi puţină mândrie. Cel puţin să avem mândria „normală”, atât cât prevede legea… – Există şi mândrie „normală”? – Ascultă, dacă cineva are anumite înclinaţii, cunoştinţe, daruri etc., chiar dacă se mândreşte puţin, are circumstanţe atenuante. Nu spun că ar fi bună această mândrie, ci că … Read more